De-a lungul timpului, activitatea de comerţ a cunoscut modificări substanţiale, transformându-se în cadrul ultimei etape prezentate mai sus – cea privind societatea de consum – dintr-o simplă intermediere, într-o activitate creatoare de utilităţi, devenind foarte importantă atât pentru producători, cât şi pentru utilizatori.
Noţiunea de utilitate, prin caracterul său complex – folos, serviciu, util sau utilizabil – face parte din însuşi conţinutul activităţii de comerţ, definindu-i locul şi rolul său în cadrul unei economii, comerţul reprezentând o fază intermediară esenţială între funcţia de producţie şi funcţia de consum. În orice societate modernă, producătorii şi utilizatorii sunt separaţi între ei. Printre principalele elemente comensurabile, care separă cele două categorii de parteneri, figurează: amplasarea în spaţiu şi distanţa, necunoaşterea reciprocă a mijloacelor financiare şi productive de care dispun, disproporţiile dintre cantităţile produse pentru una şi aceeaşi nevoie etc. Într-un asemenea context, comerţul apare ca o funcţie ce are în vedere punerea bunurilor şi serviciilor la dispoziţia utilizatorilor, în condiţii de loc, de timp şi de mărime, precum şi alte asemenea aspecte care revin acestora.
Având în vedere transformările continue intervenite în evoluţia societăţii, conţinutul activităţii de comerţ a suferit şi el multiple schimbări, crescându-i treptat gradul de complexitate. Dacă în primele etape ale unui comerţ modern acesta putea fi considerat drept “ansamblul operaţiunilor care se realizează din momentul în care produsul, sub forma sa utilizabilă, intră în magazinul de desfacere al producătorului sau al ultimului transformator, până în momentul în care consumatorul preia livrarea”, s-a trecut, ulterior, la o interpretare mai largă, comercializarea fiind considerată, în general, ca reprezentând “o punere a produsului la dispoziţia consumatorului, prin cercetarea pe baza studiilor de piaţă şi determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum şi prin suscitarea, reliefarea şi argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potenţial nu le-a sesizat”.
Acesta însemnă că se adaugă activităţilor de intermediere a actelor de vânzare şi a celor legate de distribuţia fizică o serie de noi activităţi, cum ar fi: cercetarea pieţei, informarea populaţiei, educarea consumatorilor, publicitatea, promovarea unei largi game de servicii legate de procesul utilizării produsului, crearea cadrului ambiental necesar actului de vânzare cumpărare şi, în general, tranzacţiile comerciale sau chiar crearea condiţiilor adecvate de utilizare, indiferent de natura produselor. Timpul, dezvoltarea complexă a societăţii, sporirea responsabilităţilor comerţului şi implicarea sa în faze care depăşesc intermedierea şi procesul distribuţie, au impus, în ultimele decenii, chiar o nouă conceptualizare a noţiunii de comerţ, încercând a defini acest domeniu ca “un ansamblu de activităţi care privesc un produs din momentul investiţiei sau al manifestării intenţiei de a-l crea, până la distrugerea sa în procesul de consum, indiferent care ar fi forma acestuia”.
Cercetarea încercărilor de conceptualizare şi definire a conţinutului activităţii de comerţ scoate în evidenţă faptul potrivit căruia comerţul este într-adevăr un sector creator, dar nu de bunuri propriu-zise, ci de utilităţi; el este un reprezentant în serviciul utilizatorilor şi al producătorilor, cuprinzând o parte importantă, ce nu poate fi neglijată, a fluxului monetar din fiecare ţară. Mai mult, în economiile moderne, prin crearea sistemului de piaţă, care nu reprezintă o abstracţie economică, ci o reţea reală existentă de mari pieţe cu ridicata sau reţele de vânzători şi compartimente de vânzare a unor forme existente în orice economie capitalistă , comerţului îi revine rolul instrumentului de reglare a mecanismului de piaţă, organizând procesul confruntării dintre forţele cererii şi ale ofertei şi asigurând materializarea respectivelor confruntări în acte de vânzare-cumpărare, prin antrenarea a numeroase şi complexe mase de agenţi economici. În această calitate, comerţul acţionează prin concepte, noţiuni şi acte specifice, îndeplinind o serie de funcţii extrem de importante în fluxul circulaţiei mărfurilor de la producător către consumator
