Caracteristicile pieţei valutare la vedere
Principalele pieţe valutare sunt deschise în toate zilele lucrătoare ale săptămânii, funcţionând practic prin legăturile telefonice, telex, fax, internet etc, dintre participanţii la piaţă. Aceste legături sunt stabilite fie în mod direct, de la bancă la bancă, fie prin intermediul dealer-ilor. Pe aceleaşi căi, se realizează şi legăturile cu corespondenţii din străinătate. Piaţa funcţionează continuu, ceea ce înseamnă că un operator poate oricând cumpăra sau vinde valută, între orele la care piaţa este deschisă.
Principala valută tranzacţionată pe majoritatea pieţelor lumii este dolarul american, deoarece acesta este, în continuare, moneda-cheie a sistemului monetar internaţional. Toate monedele sunt cotate în dolari, deşi unele dintre ele nu cotează neapărat una în alta, iar ca urmare, uneori, este necesar ca o monedă să fie vândută iniţial pe dolari, iar apoi cu dolarii respectivi să se cumpere o altă monedă.
Tranzacţiile de pe pieţele valutare sunt continue şi delocalizate, însă în cazul unor pieţe există o procedură de vânzare-cumpărare prin licitaţie ( fixing).
De asemenea, pe o serie de pieţe există o formă sau alta de monitorizare a tranzacţiilor şi de calculare a unui curs valutar oficial.
Publicarea unei liste oficiale de cursuri valutare are avantajul că oferă clienţilor băncilor certitudinea că nu sunt supuşi unui tratament discriminatoriu. Într-adevăr, dacă o bancă nu respectă cotaţia oficială, clientela o va părăsi, pentru a merge la concurenţă. Evident, această regulă nu se aplică în cazul în care banca are alte mijloace de a ţine clientul captiv. Cu toate acestea, după cum am mai menţionat, multe pieţe importante nu au cotaţii oficiale ale valutelor.
Un mare număr de monede naţionale au un rol redus în comerţul internaţional, iar ca urmare nu se tranzacţionează pe toate pieţele valutare. De regulă, monedele din această categorie se tranzacţionează pe piaţa lor naţională, pe pieţele unor ţări vecine şi, eventual, pe unele pieţe internaţionale cu care ţara în cauză are relaţii. Ca urmare, pentru a cumpăra sau vinde aceste monede de mai mică importanţă, cei interesaţi se adresează principalelor bănci autohtone sau, eventual, unor bănci străine specializate în relaţiile cu ţările în cauză şi care, de aceea, tranzacţionează şi monedele respective.
Executarea operaţiunilor clientelei depinde de tipul ordinelor adresate de clienţi (ordine „cel mai bine” şi ordine „la curs limitat”), precum şi de momentul în care ordinele respective sunt primite de bancă.
Ordinele „cel mai bine” primite în cursul dimineţii sunt executate, în general, la cursurile de cumpărare şi de vânzare ale zilei precedente. Ordinele primite ulterior sunt executate la cursurile existente în momentul în care sunt primite, care pot fi diferite de cele existente la începutul zilei. De asemenea, aceste cursuri, formate pe parcursul zilei, sunt cele care se raportează pentru ziua următoare. Clienţii care efectuează tranzacţii importante pot fi exceptaţi de la aceste reguli.
Ordinele „la curs limitat” se execută la cursuri care nu depăşesc (în sus sau în jos – după cum este vorba despre cumpărare sau despre vânzare) nivelul indicat de client.