Spalarea banilor este partea financiara de facto a tuturor infractiunilor prin care se obtine profit. Este procesul prin care infractorii incearca sa ascunda originea si posesia reala a veniturilor provenind din activitatile lor criminale.
Daca este incununata cu succes, aceasta activitate va permite mentinerea controlului asupra acestor venituri si, in ultima instanta, va oferi o acoperire legitima pentru sursa veniturilor lor.
Scopul unui mare numar de activitati infractionale este generarea de profit pentru individul sau grupul care savarseste infractiunea. Spalarea banilor reprezinta procesarea acestor rezultate ale infraciunii cu scopul de a le ascunde originea ilegala. Acest proces are o importanta critica, pentru ca ofera infractorului posibilitatea de a se bucura de produsele infractiunii fara a le dezvalui provenienta.
Vanzarile ilegale de arme, contrabanda, si activitatile crimei organizate, inclusiv, de exemplu, traficul de droguri si retelele de prostitutie, pot genera sume uriase. Delapidarea, insider trading, mita si schemele de frauda pe computer pot, de asemenea, produce mari profituri si crea facilitati in ceea ce priveste legitimarea castigurilor murdare obtinute prin spalarea banilor.
Atunci cand o activitate infractionala genereaza profituri substantiale, individul sau grupul implicat trebuie sa gaseasca o cale de a controla fondurile fara a atrage atentia asupra activitatii din care provin sau asupra persoanelor implicate. Infractorii reusesc acest lucru ascunzand sursele, schimbandu-le forma, sau directionand fondurile catre un loc unde este mai putin posibil ca acestea sa atraga atentia.
Spalarea banilor este un proces prin care se da o aparenta de legalitate unor profituri obtinute ilegal de catre infractori care, fara a fi compromisi, beneficiaza ulterior de sumele obtinute.
Este un proces dinamic, in trei etape, care necesita in primul rand – miscarea fondurilor obtinute in mod direct din infractiuni; in al doilea rand – ascunderea urmelor banilor pentru a se evita orice tip de investigatie; in al treilea rand – disponibilizarea banilor pentru infractori, ascunzandu-se din nou originea ocupationala si geografica a fondurilor.
INSTRUMENTELOR UTILIZATE IN SPALAREA BANILOR
In momentul in care banii sunt transformati intr-o forma care poate fi transferata sau cu care se poate face contrabanda, cel mai adesea acestia iau calea unui centru offshore. Exista anumite avantaje practice. In primul rand, deseori, in termeni practici, fondurile sunt plasate astfel incat sa nu poata fi atinse de autoritatile din jurisdictia unde activitatea prin care s-a obtinut profitul a avut loc. Chiar daca legislatia este aplicabila si pe raza extra-teritoriala, sunt putine legi in acest sens. Prin implicarea unei alte jurisdictii, barierele reale si financiare apar in calea organelor de investigatie in obtinerea si protejarea probei, care sa poata fi admisa in fata justitiei. Anumite jurisdictii asteapta sa-si ofere facilitatile bancare sau de alt mod, pe baza secretului pe care il pot asigura. Din pacate, exista tari care sunt pregatite ca sa faciliteze primirea banilor, indiferent de sursa acestora. O data ce banii au ajuns in centrul offshore, acestia pot intra fie direct, sau mai probabil, indirect in sistemul bancar conventional. Evident, cu cat acest proces este mai discret, cu atat este mai bine pentru spalatorul de bani. Aici, atractia jurisdictiilor care ofera secretul sau un nivel al coruptiei este suficienta pentru a asigura o necooperare eficienta cu agentiile straine.
Paradisurile offshore sunt tari si teritorii, adesea insule sau grup de insule, care furnizeaza libertatea unei game largi de impozite, a controalelor asupra schimbului valutar si ofera, aproape fara exceptie, un secret bancar impenetrabil si drepturi legale companiilor.
Initial, sunt folosite predominant pentru evaziune fiscala;
– Secret bancar impenetrabil; orice cooperare intre autoritatile locale (sau banci) si institutii
(autoritati de aplicare a legii si autoritati fiscale) este greu de realizat;
– Efectuarea tranzactiilor in general in strainatate; tinerea unei contabilitati formale in centrul offshore;
– In completare la secretul bancar, absenta aproape completa a taxelor locale si a controalelor asupra schimbului valutar;
– Numarul de consultanti profesionisti in crestere pentru acordarea de servicii de asistenta in infiintarea companiilor offshore;
– Nu exista nici o activitate in tara de resedinta;
– Nu exista nici o persoana cu puteri de decizie (administrator, actionari) in tara de resedinta; – Nu exista nici o obligatie de plata a taxelor; – Nu exista nici o dovada a capitalului social;
– Nu exista nici un acord de dubla impunere;
– Nu exista obligatia de a tine registre contabile; – Infrastructura excelenta;
– Infiintare a companiilor in timp scurt, discret, si fara costuri mari;
– Excelente servicii la fata locului;
– Cerere ridicata de entitati offshore de catre infractori sau organizatii criminale.
Exista, in special, cateva aspecte critice:
Persoane care detin puterea de decizie: – este dificil sa se afle identitatea adevaratului beneficiar.
De obicei, proprietarii companiilor nu au resedinta obisnuita in tarile unde si-au infiintat companiile. Aceste persoane sunt reprezentate prin imputerniciti. Se poate intampla ca acestia sa ajunga la un moment dat sa nu mai cunoasca cine detine puterea de decizie in compania respectiva (in cazul transferului de actiuni ale companiei). In astfel de cazuri, ordinele sunt date prin mijloace codificate convenite.
Registre contabile
Nu exista nici o obligatie de tinere a registrelor contabile – acest lucru inseamna faptul ca tranzactiile singulare din cadrul unei afaceri nu pot fi reconstituite din punctul de vedere al cercetarii penale.
Secretul bancar
Un secret bancar strict trebuie sa fie privit in stransa legatura cu centrul offshore si adesea acesta nu poate fi incalcat sau permite titularilor de conturi sa transfere banii sau sa dezvolte contra-strategii inainte ca respectivele conturi sa fie dezvaluite.
Companiile offshore ar trebui sa nu fie acceptate drept clienti, daca:
– Agentii care infiinteaza compania actioneaza ca directori; beneficiarul real, in mod evident, prefera anonimatul;
– Compania offshore este sau pretinde sa fie o companie holding; adeseori, structurile holding sunt infiintate in singurul scop de a induce in eroare autoritatile de aplicare a legii;
– Solicitantul este o companie de administrare offshore; avantajul este ca titularul actiunilor ascunde faptul ca detine compania si previne astfel ca acele actiuni sa fie blocate de catre creditori. Foarte des intalnit intre spalatorii de bani;
– Agentii autorizati solicita deschiderea conturilor in locul directorilor executivi ai companiei;
– Compania este o banca offshore; astfel de banci scoica sunt frecvent implicate in spalarea banilor si in cazurile de inselaciune.
Lista GAFI a tarilor si teritoriilor necooperante
Din punctul de vedere al luptei impotriva spalarii banilor, GAFI a identificat o lista a tarilor considerate drept necooperante, datorita:
Caracteristicilor de reglementare (existenta unor tipuri de societati care ofera anonimatul partenerilor si directorilor);
Sistemul bancar si financiar (anonimatul conturilor si depozitelor);Un secret bancar inaccesibil;
Sistem de control (deficient sau chiar absent);
Disponibilitate in schimbul de informatii (de obicei, absent).
– Cook Islands
– Indonezia
– Myanmar
– Nauru
– Nigeria
– Niue
– Filipine
Din punctul de vedere al spalarii banilor, tranzactiile bancare sau financiare care
implica aceste tari pot fi considerate de risc inalt.