Procesele actuale de producţie şi de consum nu produc doar bunuri şi servicii. În egală măsură, produc şi reziduuri. Acestea pot lua forma poluanţilor eliberaţi în mediu, a părţilor de materiale neutilizate (lemn sau metal) sau a alimentelor care nu sunt consumate dintr-un motiv sau altul.
Acelaşi lucru este valabil pentru produsele aflate la sfârşitul perioadei de valabilitate. Unele ar putea fi reciclate sau reutilizate parţial, dar altele ajung la gropile de gunoi, la depozitele de deşeuri sau sunt incinerate. Având în vedere că pentru aceste bunuri şi servicii s-au folosit resurse, orice parte care nu este utilizată reprezintă în fapt o potenţială pierdere economică, precum şi o problemă de mediu.
Europenii au generat, în medie, aproximativ 4,5 tone de deşeuri pe cap de locuitor în 2010. Aproximativ jumătate din această cantitate este reintrodusă în procesele de producţie.
Termenul de „economie circulară” presupune un sistem de producţie şi de consum care generează o pierdere cât mai redusă cu putinţă.
Într-o lume ideală, aproape orice lucru ar fi reutilizat, reciclat sau recuperat pentru a obţine alte produse. Reproiectarea produselor şi a proceselor de producţie ar putea contribui la minimizarea risipei şi ar transforma acea parte neutilizată într-o resursă.