România se aflã în fata unui nou mare val de modernizare.
Suportul moral al primului val l-a constituit latinitatea redescoperitã a românilor oi deci înrudirea cu naþiuni avansate economic, politic oi cultural ale Occidentului. Cel de-al doilea val a fost stimulat de marea unire de la 1918. Al treilea, soldat în bunã parte cu un eoec, a fost demarat în contextul schimbãrilor politice oi ideologice de dupã al doilea rãzboi mondial.
Acum forța motrice – un nou mit fondator, orientat spre viitor – este apartenența României la Europa si lumea Occidentului, respectiv dorința românilor ca, dupã o jumãtate de secol de evoluþie separatã, sã revinã la matca valorilor occidentale oi sã integreze structurile economice, politice oi militare ale Vestului. Mitul fondator recent, materializat în poziþia opiniei publice, poziþiile mass-media, atitudinea partidelor politice oi a societãtii civile, va fi,probabil, alimentat de primirea în NATO, ca oi de roadele modernizãrii în planul bunãstãrii oi civilizației si al consolidãrii statului de drept.
Criteriile de aderare, ca oi acquis-ul european, structureazã oi faciliteazã procesul de modernizare. Europa sugereazã nu numai formele, ci si fondul, conținutul (desi nu întotdeauna conotiinta fondului este deosebit de puternicã). Aceasta deosebeote esenþial recentul val de modernizare de primul oi este de naturã sã accelereze considerabil progresul economic oi social, întrucât acum modernizarea nu mai poate fi selectivã oi haoticã, ca în cursul primului val. La nivelul obiectivelor oi principiilor, al legilor oi instituțiilor, în toate diversele domenii, drumul este jalonat, criteriile de evaluare si autoevaluare existã.
Alãturi de globalizare, de revolutiile reprezentate de strãpungerile în informaticã oi internet, precum oi de trecerea de la paradigma keynesianã a managementului prin cerere la paradigma economiei ofertei, financiarizarea schimbã esenþial modalitãþile oi rezultatele economiei de piaþã. Ea marcheazã tranzitia la noi forme de finanțare oi ridicã economia de piatã pe o treaptã superioarã, sporindu-i potențialul de eficientã.
La nivelul societãtilor, afirmarea piețelor de capital ca modalitate de bazã de finanțare exterioarã oi trecerea la paradigma economiei ofertei au drept principalã urmare evoluþia conceptului oi practicii guvernãrii societare de naturã sã dea o mai bunã rezolvare “problemei agentului”, asigurând noi posibilitãþi de afirmare a suveranitãtii actionarului.
La nivelul structurilor de reglementare a piețelor financiare în sensul larg, tendinþa, sub imperiul revoluþiei financiare, este de regrupare într-o autoritate unicã, ca în Anglia, a diferitelor agenþii de reglementare oi supraveghere.
Pornind de la aceste tendinþe mondiale, se pot identifica o serie de ele- mente ale unei strategii româneoti pe termen lung de dezvoltare oi modernizare a serviciilor financiare:
- asigurarea preponderenþei finanþãrii prin piața de capital fatã de finanțarea prin bãnci;
- dezvoltarea investitorilor instituționali, inclusiv a fondurilor de pensii administrate privat;
- crearea tuturor premiselor pentru dezvoltarea pieþei acþiunilor oi a capitalismului actionarial, stimularea dezvoltãrii întregii game de instrumente oi servicii de investiþii oi a serviciilor de rating;
- fuzionarea Bursei de Valori Bucuresti cu Rasdaq;
- dezvoltarea unor norme oi practici de guvernare societarã, convergente cu tendinþele europene oi mondiale;
- instituirea unei autoritãþi unice de reglementare si supraveghere pentru toate cele trei categorii de servicii financiar-bancare, de investiții si de asigurare.