6 motive pentru care suta de lei de azi ar putea valora mai puțin în următoarele luni
1. Prețurile energiei – Criza energetică a UE s-a mai domolit recent, ca urmare a condițiilor meteo mai blânde, iar estimările privind energia eoliană induc o ușurare temporară. Prețurile gazelor naturale au scăzut cu ~50% față de vârful atins în 21 decembrie, dar rămân la un nivel foarte ridicat, de 80-90 EUR per MWh. Cu toate acestea, stocurile sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani pentru această perioadă a anului, iar dinamica lor depinde de tendințele meteorologice și de cele geopolitice (rezultatul negocierilor dintre Rusia și Occident, situația gazoductului Nord Stream 2), creând incertitudine și putând declanșa o potențială volatilitate a pieței.
2. Piața petrolului – Impactul variantei Omicron asupra cererii de petrol pe termen scurt, combinată cu problemele de aprovizionare legate de întreruperile conductelor din Libia, tulburările civile din Kazahstan și semnele că Rusia se apropie de capacitatea maximă de producție- toate acestea au dus la trecerea țițeiului Brent peste 80 USD/bbl la începutul anului (nivel neatins din noiembrie 2021)
3. Prețurile mărfurilor agricole –Indicele FAO al prețurilor la alimente a atins un maxim al ultimilor 10 ani în 2021 (125,7 puncte, +28,1% a/a), în ciuda unui mic declin în decembrie. Cererea globală puternică, împreună cu constrângerile din partea ofertei, s-au reflectat în principal în prețurile ridicate ale produselor vegetale, în special cerealelor și semințelor oleaginoase. Acest lucru va continua să stimuleze creșterea prețurilor interne ale produselor agricole și ale producătorilor de alimente în prima jumătate a anului.
4. Varianta Omicron , mai contagioasă și mai rezistentă la vaccinuri, ar putea acționa ca o sabie cu două tăișuri pentru inflația globală. Pe de o parte, duce la noi perturbări ale lanțului de aprovizionare și contracții ale ofertei de forță de muncă, crescând presiunile inflaționiste, în timp ce, pe de altă parte, ar putea afecta grav cererea, cu efecte opuse.
5. Deciziile FED – eventuale decizii luate mai devreme pentru a scădea riscurile inflaționiste ar putea duce la creșterea volatilității pieței și poate crea dificultăți în economiile emergente, unde pot apărea ieșiri de capital și presiuni pe cursul de schimb.
6. Consolidarea fiscală – există un risc de derapaj fiscal, având în vedere că estimările de creștere a veniturilor în 2022 în PIB se bazează în mare parte pe o îmbunătățire asumată a eficienței colectării, în timp ce măsurile adoptate cu efect de la 1 ianuarie 2022 (creștere de 10% în punctul de pensie, creșterea alocației de stat pentru copii) măresc și mai mult rigiditatea bugetară.
Pe baza celor menționate mai sus, o inflație ridicată va continua probabil să caracterizeze prima jumătate a anului 2022, când probabil va fi atins un nou vârf. Ulterior, presupunând că discrepanțele induse de pandemie dintre cerere și ofertă se vor rezolva cel puțin parțial, iar situația pieței de energie se va normaliza gradual, există motive să credem că inflația va coborî treptat, ajutată și de efectul de bază. Prognoza BRD este de 6,7% inflația medie în 2022 , iar la sfârșitul anului IPC să ajungă la 5,2%.
Ce este inflația
Spunem că ne confruntăm cu inflație atunci când intrăm azi într-un magazin și cu 100 de lei ne cumpărăm mai puține bunuri decât luam luna trecută tot cu hârtie de o sută de lei.
De exemplu, mie îmi plac cornurile. La începutul lui 2020, un corn simplu era 50 de bani la brutăria din sectorul 4 de unde îmi iau pâinea. Apoi, cornul s-a făcut 80 de bani, pe urmă un leu iar ieri același corn îl luai cu 1,25 lei. Pe scurt, inflația înseamnă o creștere generală a prețurilor, însoțită de o scădere a puterii de cumpărare a monedei naționale. E atunci când mai mult înseamnă mai puțin (în termeni de bani).
Inflația este, în primul rând, un dezechilibru între cerere și ofertă. Când cererea este mult prea mare față de ofertă, producătorii cresc prețurile și apare discret, inflația.
Care sunt principalele tipuri de inflație
Inflația „târâtoare”. Inflația târâtoare sau cea considerată ”ușoară” este atunci când prețurile cresc cu 3% pe an sau mai puțin. Potrivit teoriilor economice clasice, o inflație de până la 2% aduce beneficii creșterii economice. Acest tip de inflație ”ușoară” îi face pe consumatori să se aștepte ca prețurile să crească în continuare, iar ei să cumpere acum pentru a nu cumpăra mai scump în viitor. Acest lucru stimulează cererea, ceea ce duce la expansiune economică. Din acest motiv, băncile centrale ale SUA și FED stabilesc 2% ca rată țintă a inflației.
Inflația ”plimbătoare”. Această inflație este cea care s-a instalat și la noi. Are loc atunci când creșterea prețurilor este între 3 și 10% pe an. Este dăunătoare pentru economie, deoarece riscă să încălzească mai repede economia. Oamenii încep să cumpere mai mult decât au nevoie pentru a evita prețurile mai mari din viitor. Acest lucru duce la o creștere mai rapidă a cererii și pot astfel apărea situații în care furnizorii de bunuri și servicii să nu poată ține pasul. Mai important, nici salariile nu pot ține pasul cu aceste ritmuri.
Inflația galopantă. Când inflația crește la 10% sau mai mult, riscă să facă ravagii în economie. Banii își pierd valoarea atât de repede încât încasările firmelor și salariile angajaților nu pot ține pasul cu costurile și prețurile în creștere. Este ceea ce s-a întâmplat în România în perioada 1999-2004, când rata anuală a inflației a variat între 45,8% și 11,9%. Investitorii străini evită țara, privând-o de capitalul necesar. Economia devine instabilă, iar liderilor politici aflați la putere le este grav afectată credibilitatea. Inflația galopantă trebuie prevenită cu orice preț.
Hiperinflatia. Hiperinflația este atunci când prețurile cresc cu peste 50% pe lună . Este foarte rar, dar se întâmplă. În România NU am avut hiperinflație în perioada 1991-1994 și în 1997, deși prețurile au crescut și cu 256% într-un an. Celebru este cazul hiperinflației din Germania anilor 1920, cea din Zimbabwe în anii 2000 sau cea din Venezuela în anii 2010.
Stagflatie. Stagflatia are loc atunci când creșterea economică stagnează, dar prețurile totuși cresc. Această combinație pare contradictorie, dacă nu imposibilă. De ce ar crește prețurile atunci când nu există suficientă cerere pentru a stimula creșterea economică? S-a întâmplat în anii 1970 în SUA, când Statele Unite au abandonat etalonul aur. Odată ce valoarea dolarului nu a mai fost legată de aur, a scăzut. În același timp, prețul aurului a crescut. Stagflația nu s-a încheiat până când președintele de atunci al Rezervei Federale, Paul Volcker, a ridicat dobânda la două cifre și a ținut-o acolo suficient de mult timp pentru a risipi așteptările privind o inflație suplimentară. Conceptul de stagflație a fost raportată pentru prima dată în 1965, în Marea Britanie. Cauzele posibile includ: crize energetice, globalizarea sau eliminarea protecționismului. Alt exemplu este Rusia, care a avut și ea stagflație în 1991-1996.
Inflația negativă (Deflaţia). Deflația este opusul inflației. Se întâmplă atunci când prețurile scad. Vă mai amintțiți de bula imobiliară din 2007-2008? Asemenea bule pot cauza deflație. Băncile centrale stau întotdeauna cu arma la picior când vine vorba de deflație, pentru că de acolo și până la recesiune e doar un pas. Iar a ține sub control deflația, e mult mai dificil decât a gestiona inflația.
De ce crește inflația. Care sunt cauzele
Anul acesta, inflația a venit aproape peste tot în lume din cauze similare. După izolarea în case din 2020 pe fondul pandemiei, eliminarea restricțiilor a dus la o explozie a consumului,o explozie pentru care lanțurile de aprovizionare nu erau pregătite. Uraganele din SUA și Mexic au devastat câmpurile petroliere iar petrolul s-a scumpit, transportul s-a scumpit și el, iar ca să adunci containere cu mărfuri fabricate în China a devenit tot mai scump. Această furtună perfectă am resimțit-o fiecare și o vom mai resimți câteva luni de acum încolo.
Inflație oficială vs. inflație reală
Creșterea prețurilor, măsurată prin inflație, este de fapt marea necunoscută atât a Băncii Naționale, cât și a Guvernului: niciuna dintre aceste instituții nu știu foarte bine ce anume o cauzează, ce anume trebuie cu adevărat luat în calcul atunci când o măsori, ce înseamnă o inflație ”corectă” și, mai ales, cum poți s-o miști în sus sau în jos.
Imaginați-vă Banca Centrală ca pe un bucătar care stă cu mâna încleștată pe butonul care reglează nivelul flăcării gazului de sub oală. Dacă economia nu reacționează, bucătarul face flacăra mai mare.
Numai că apare și aici o problemă: în oală ai și carne și cartofi și ceapă. Unele fierb mai repede decât altele iar o flacără mică (sau mare) le ajută pe unele dar le face praf pe altele. Exact ca în domeniul prețurilor. Prețurile nu se mișcă la unison.
Ceea ce Institutul Național de Statistică definește ca find inflația, este doar o medie ponderată a creșterii și scăderii prețurilor tuturor bunurilor și serviciilor dintr-un coș care reflectă cheltuielile tuturor românilor. Aceste prețuri se modifică din mai multe motive, inclusiv datorită evoluției tehnologiei, preferințelor consumatorilor dar și din cauza modificărilor apărute în costul importurilor, prin cursul de schimb.
Vorbim despre inflație ca despre un număr unic care se aplică întregii economii. Dar fiecare dintre noi resimte altfel creșterile de prețuri, din simplul motiv că fiecare cheltuim banii pe lucruri diferite. Prețul țigărilor este foarte important pentru fumători; prețul scutecelor îi afectează mai ales pe cei care au copii mici, iar prețul benzinei reprezintă un cost semnificativ pentru un locuitor din Voluntari care face zilnic naveta în Capitală.
Pe scurt, fiecare resimte inflația în felul lui. Când IPC creștea cu 5,3%, un pensionar o resimțea ca fiind de peste 8%, în vreme ce pentru cei cu venituri de peste 6.000 de lei net, inflația resimțită era puțin de 4%. Depinde de care parte a ușii te afli, cum ar spune cineva.
Efectele inflației nu numai că sunt mai mari, ci disproporționat de mari pentru oamenii cu venituri mai mici, arată și profesorul de economie Todd Pittinsky, în Wall Street Journal. Cei cu venituri mai mari compensează adesea creșterile de preț (bunuri sau servicii) cu venituri crescute. Mai mult, prețurile cresc adesea mai mult pentru nevoile de bază decât pentru articolele de lux, fenomen pe care economiștii îl numesc „inegalitatea inflației”.
Unde am putea ajunge cu inflația în acest an?
Cei mai mulți economiști spun că nu e exclus să vedem o inflație cu două cifre în acest an. BNR estimează un maxim de 8,6% în trimestrul al doilea din 2022, dar cifrele comunicate recent de INS pentru decembrie (de 8,2%) arată că estimările Bămcii Centrale ar putea fi depășite.