Piata, în sens larg, reprezinta un sistem de relatii prin care vânzatorii si cumparatorii intra în contact pentru a schimba bunuri si servicii. Asadar, piata reuneste vânzatorii si cumparatorii de bunuri si servicii. În esenta, piata reprezinta ansamblul deciziilor adoptate de cumparatori, privind ce si cât sa consume, de producatori, privind ce si cât sa produca, si de lucratori, privind cât si pentru cine sa munceasca, decizii care sunt armonizate, în principal, prin mecanismul preturilor
Economia reglata pe baza mecanismelor pietei libere, în care indivizii îsi urmaresc propriile interese, cu o interventie extrem de limitata a statului în economie, precum si economia de comanda, cu o slaba afirmare a libertatilor economice individuale, reprezinta doua variante extreme ale reglarii economiei. Între aceste variante extreme se plaseaza asa-zisa economie de piata mixta, în care guvernul si piata libera au un rol aproape la fel de important în reglarea economiei.
În cadrul economiei de piata mixte, guvernul intervine în economie nu prin masuri administrative, ca în cazul economiei de comanda, ci împreuna cu parlamentul, creeaza cadrul juridic în care indivizii îsi pot promova propriile interese, controlând, totodata, o parte importanta a proceselor economice, prin intermediul taxelor si a impozitelor, a productiei si a consumului unor bunuri si servicii. În acest tip de economie chiar interventia guvernului în economie se bazeaza pe studierea pietei, a cererii si a ofertei, a pretului ca pârghie importanta de asigurare a echilibrului economiei. Functionarea economiei pe baza mecanismelor pietei implica unele premise, cum sunt: ponderea ridicata a proprietatii private, autonomia larga a întreprinderii, un nivel de dezvoltare a economiei care sa asigure un echilibru relativ între cerere si oferta, o structura a economiei care asigura concurenta între agentii economici, liberalizarea preturilor, manageri competenti, stabilitatea politica, anumite valori culturale.
Proprietatea privata asupra activelor de productie constituie fundamentul economiei de piata, întrucât aceasta asigura concurenta reala între agentii economici, autonomia larga a întreprinderilor, liberalizarea preturilor. Totodata, proprietatea privata stimuleaza interesul agentilor economici pentru cresterea productiei, îmbunatatirea calitatii produselor si serviciilor, introducerea formelor si metodelor moderne de management, într-un cuvânt pentru cresterea eficientei economice.
Autonomia larga a întreprinderii este o alta institutie fundamentala a economiei de piata. Firmele au competenta sa stabileasca ce sa produca, cât sa produca, la ce pret sa vânda, cum sa-si foloseasca fondurile de investitii s.a. Totodata, indivizii au libertatea sa-si aleaga ocupatia pe care o doresc si sa initieze afaceri în orice domeniu al economiei.
Competitia reprezinta o alta premisa a economiei de piata. Firmele si indivizii trebuie sa lupte pentru recompense economice superioare – profit mare, posturi mai bune, promovare, cifra de afaceri mare, produse si servicii dorite, câstiguri substantiale. În aceasta competitie apar elemente de darvinism social: viata este o competitie si o lupta În care câstiga cei care sunt mai întreprinzatori, mai muncitori, mai bine pregatiti profesional.
Competitia în cadrul pietei asigura o serie de avantaje, cum ar fi: piata competitiva va permite mecanismul pretului sa reflecte nivelul cererii si al costurilor si astfel sa maximizeze folosirea eficienta a capitalului si a altor resurse; competitia va încuraja inovatia tehnica, economica si manageriala, cu implicatii benefice asupra reducerii costurilor pe termen lung, piata concurentiala va asigura consumatorilor o gama larga de produse si servicii de o calitate superioara; competitia va asigura difuzarea echitabila a veniturilor, vor obtine venituri mai ridicate firmele si indivizii mai competitivi. Pentru a se asigura competitia între firme, în primul rând este necesara o asemenea structurare a ramurilor economiei, încât în fiecare ramura sa actioneze un numar cât mai mare de firme. În tara noastra legislatia referitoare la functionarea firmelor cauta sa reglementeze o structura de organizare a economiei care sa favorizeze competitia. Functionarea si reglarea normala a economiei pe baza mecanismelor pietei impune liberalizarea preturilor produselor, serviciilor si a resurselor. Astfel, daca preferintele consumatorilor se schimba în favoarea unor produse, pretul acestora va creste, stimulându-se producatorii în sporirea ofertei acelui produs. Sunt situatii când din motive de protectie sociala guvernul adopta preturi limita la unele produse. În aceste conditii stimulentul producatorului pentru cresterea ofertei este limitat, accentuându-se disproportia dintre cerere si oferta, întrucât a fost alterata functia de reglare a pretului.
Piata ca loc de întâlnire a cererii cu oferta
Indiferent de modul de organizare sociala si politica orice societate ar trebui sa-si puna din punct de vedere economic urmatoarele întrebari: Ce si cât sa se produca?; Cum se va dezvolta productia, prin prisma nivelului tehnologic si al resurselor implicate în procesul de productie?; Cine si cum va prelua produsele, în ce mod vor fi distribuite?; Cum este gândita productia si distributia în ideea posibilitatii acestora de a se adapta rapid schimbarilor în timp? Raspunsul la toate întrebarile este dat de „decizia” consumatorilor si ofertantilor, lasati liberi pe piata produselor si serviciilor sa „le dirijeze” în directia în care doresc în ideea în care consumatorul urmareste satisfacerea dorintelor cumparând produse si servicii la preturi cât mai mici si calitate cât mai ridicata iar ofertantul urmareste cresterea profitului. Cele doua tendinte aparent contradictorii asigura cadrul relational între producatori, consumatori si pietele resurselor si cea a produselor.