Prima pagină » Piaţa valutară în România

Piaţa valutară în România

Piaţa valutară în România

În România, piaţa valutară funcţionează, în forma actuală, de la data de 1 august 1994. Piaţa valutară din România este o piaţă valutară integrată şi continuă, funcţionând similar cu pieţele valutare cunoscute pe plan mondial.

România a acceptat – prin notificarea din 25 martie 1998 – obligaţiile stipulate la art. VIII, sectiunile 2, 3 si 4 din „Statutul” FMI, respectiv:

  • angajamentul autoritătilor de a elimina restricţiile privind operaţiunile de cont curent;

  • neintroducerea altor restricţii în viitor;

  • crearea condiţiilor cât mai favorabile relansării reformei economice; – politica valutară să nu sufere modificări semnificative.

 

În acest context, prevederile de bază ale „Regulamentului privind regimul valutar” în vigoare stabilesc  drepturi largi pentru rezidenţi si nerezidenţi în materie valutară. Într-adevăr, rezidenţii si nerezidenţii:

  • pot dobândi, deţine si utiliza orice active financiare exprimate în valută si în monedă natională – leu (full retention);

  • pot deschide şi menţine conturi în valută si în monedă naţională (leu) în România, la instituţii de credit autorizate;

  • pot efectua în mod liber si fără restricţii operaţiuni valutare curente si de capital (cu excepţia celor care sunt supuse în continuare autorizării de către Banca Naţională a României);

  • nerezidenţii pot repatria si transfera activele financiare deţinute în România.

                                               

  • Pentru o prezentare a evoluţiei regimului valutar din România şi a cursului leului în perioada 1990-1993, a se vedea: Isărescu M., Reflecţii economice, III, Centrul Român de Economie Comparată şi Consens, 2003, p. 17-51.

  • Cadrul legal al operaţiunilor valutare efectuate în România este reprezentat de „Regulamentul nr.

Accesul rezidenţilor si nerezidenţilor cu ordine de vânzare/cumparare de valută este liber pentru toate operaţiunile care pot fi desfăşurate în condiţiile actualului „Regulament privind regimul valutar”.

Operatiunile de vânzare/cumparare de valută se pot efectua numai prin intermediari ai pieţei valutare. Cumpararea/vânzarea de valută de către persoanele fizice rezidente prin casele de schimb valutar si instituţiile de credit este nelimitată.

În scopul evidenţei statistice, operaţiunile de capital din care rezultă obligaţii externe derivând din angajamente cu termene mai mari de 1 an, altele decât cele de natura datoriei publice externe, se înregistrează la BNR în „Registrul datoriei private externe a României”.

În aceste condiţii, încasările si plăţile între rezidenţi se pot efectua:

  • în monedă natională (leu) şi în valută – pentru operaţiunile care nu fac obiectul comerţului cu bunuri si servicii;

  • în monedă naţională (leu) – pentru operaţiunile care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii;

  • în valută, pentru operaţiunile care fac obiectul comertului cu bunuri si servicii, autorizate prin „Regulamentul privind regimul valutar”, astfel:

  • persoanele juridice – pentru operaţiuni decurgând din contracte de comert şi prestări de servicii externe efectuate în comision, contracte de subantrepriză în acţuni de cooperare economică internaţională sau din contracte de export a unor obiective complexe şi a unor produse cu ciclu lung de fabricaţie;

  • persoanele fizice – pentru operaţiuni valutare între acestea, cu caracter ocazional;

  • persoanele fizice şi juridice şi alte entităţi – pentru operaţiuni stipulate de prevederi legale exprese; pentru operaţiuni decurgând din organizarea şi/sau prestarea de servicii externe (transport, turism); pentru operaţiuni decurgând din contracte externe de prelucrare în regim lohn; pentru operaţiuni care decurg din acte de comerţ derulate în porturi, în „zonele libere” din aeroporturi şi punctele de trecere a frontierei de stat, în trenuri internaţionale, aeronave si nave – pe parcurs extern; pentru operaţiuni efectuate în străinătate.

Controlul valutar este în prezent practic desfinţat, trebuind declarate la autorităţile vamale doar instrumentele de plată în valută si în monedă naţională (leu) sub formă de numerar, care sunt egale sau depăşesc echivalentul a 10.000 EUR/persoană /călătorie.

Definirea operaţiunilor valuatare curente şi de capital, precum şi nomenclatorul acestora sunt armonizate cu directivele UE şi cu prevederile art.

Operatorii principali ai pieţei valutare româneşti sunt: instituţiile de credit, care efectuează operaţiuni de schimb valutar în nume propriu şi în numele clienţilor; casele de schimb valutar, care sunt specializate în relaţiile cu populaţia; persoanele juridice, care efectuează plăţi şi încasări nemijlocite, decurgând din export-importul de bunuri şi servicii; persoanele fizice, pentru operaţiuni efectuate între acestea în mod ocazional şi pentru operaţiuni efectuate în străinătate etc.

În  ceea ce privşte instituţiile de credit, acestea operează pe piaţa valutară interbancară. Piaţa valutară interbancară este piaţa pe care se efectuează tranzacţii valutare de către intermediari, precum şi de BNR.

Intermediarii pe piaţa valutară interbancară sunt instituţiile de credit (băncile şi asimilatele acestora), autorizate să funcţioneze în România, care acţionează pe piaţa valutară interbancară în limita obiectului lor de activitate, prevăzut în autorizaţia de funcţionare, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute în normele BNR.

 

Intermediarii pe piaţa valutară interbancară pot încheia tranzacţii valutare atât în nume şi cont propriu, cât şi în nume propriu şi contul clienţilor.

Condiţiile (minime) ce trebuie îndeplinite pentru participarea ca intermediar pe piaţa valutară interbancară sunt următoarele:

  1. existenţa unei structuri organizatorice distincte şi a unui spaţiu specific,

securizat, pentru efectuarea tranzacţiilor;

  1. delimitarea atribuţiilor şi departajarea activităţilor de piaţă valutară pe compartimente distincte, conform practicilor internaţionale (front office, back office, cifru, corespondenţă bancară);

  2. reglementarea, prin norme proprii, a unor elemente ca: procedurile de lucru cu clienţii; procedurile de lucru pentru departamentul autorizat din cadrul băncii să efectueze tranzacţii pe piaţa valutară interbancară; etc.

  3. desemnarea personalului implicat în efectuarea tranzacţiilor;

  4. existenţa relaţiilor de corespondent stabilite prin conturi deschise în

străinătate, pentru cel puţin următoarele două valute convertibile: EUR şi USD;

  1. existenţa unui sistem operaţional, care să cuprindă echipament informaţional specific tip Reuters, Bloomberg etc.; echipamente tehnice specifice pentru plăţi şi comunicaţii (linii telefonice interne şi internaţionale, sistem de înregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax etc.).

Principiile de funcţionare a pieţei sunt următoarele:

  • Piaţa valutară interbancară funcţionează în fiecare zi bancară între orele 9,00 şi 16,00.

  • Intermediarii sunt obligaţi să afişeze, în timpul orelor de funcţionare a pieţei valutare interbancare, cursurile de schimb valutar ale monedei naţionaleleu (vânzare/cumpărare), la vedere (spot) şi la termen (forward), prin sisteme de difuzare a informaţiei tip Reuters, Bloomberg etc., pentru cel puţin următoarele valute: euro (EUR) şi dolarul american (USD).

  • Cursul de schimb la termen trebuie cotat pentru cel puţin următoarele scadenţe: o lună (1M); trei luni (3M); şase luni (6M); nouă luni (9M); douăsprezece luni (12M).

  • Cursurile de schimb cotate de instituţiile de credit pot fi diferite în funcţie de natura operaţiunii (operaţiune în cont sau cu numerar), de raporturile cu clienţii, precum şi în concordanţă cu politica proprie de faceri şi de trezorerie.

Tranzacţiile între intermediari se încheie în nume propriu, între arbitrajişti (telefonic, telex, Reuters dealing, internet) şi sunt confirmate SWIFT, telex, letric sau internet, codificate corespunzător. Instrucţiunile de plată şi decontare sunt transmise în cel mai scurt timp, de regulă în aceeaşi zi. Tranzacţiile valutare încheiate se execută necondiţionat de către intermediari şi se confirmă clienţilor prin extras de cont.

 

Calcularea şi publicarea cursurilor de schimb ale pieţei valutare din România de către BNR se face în fiecare zi bancară, la ora 13.00, pe baza cotaţiilor afişate de intermediarii pe piaţa valutară interbancară.

BNR poate arbitra litigiile apărute în legătură cu efectuarea tranzacţiilor valutare interbancare, dar numai după ce părţile implicate dovedesc că au epuizat toate posibilităţile de soluţionare pe cale amiabilă. În astfel de cazuri, părţile trebuie să recunoască, în prealabil, în scris, principiul acceptării necondiţionate a deciziei de soluţionare a litigiului, adoptate de BNR.

În vederea bunei funcţionări a pieţei valutare interbancare şi armonizării cu practicile internaţionale, BNR recomandă utilizarea de către intermediarii pieţei valutare interbancare a prevederilor “Codului de conduită” adoptat de ACI – Asociaţia Pieţelor Financiare.

 

Potrivit statutului său, BNR stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul României. În mod concret, principalele sale atribuţii2 în acest domeniu sunt:

  • reglementarea modului de organizare şi funcţionare a pieţei valutare,

  • elaborarea şi aplicarea politicii de curs de schimb,

  • calcularea şi publicarea cursurilor de schimb medii ale pieţei valutare în scop statistic,

  • autorizarea persoaneler fizice şi juridice pentru anumite tranzacţii valutare,

  • păstrarea şi administrarea rezervelor valutare ale statului.

Scroll to Top