Riscul activitatilor economico – financiare

Riscul  atribut al activităţii economico – financiare

Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate  pe presupoziţia certitudinii, sunt din ce în ce mai puternic erodate de situaţiile reale care nu corespund cerinţelor de cunoaştere completă şi corectă a tuturor condiţiilor şi efectelor producerii unui eveniment.

Ca o consecinţă directă a acestui fapt, în teoria modernă  a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise ale evoluţiei unui anumit element sau fenomen, ci decidenţii recurg tot mai des la estimări probabile incerte, la noţiuni ca risc şi incertitudine.

Cele mai multe decizii se iau în condiţii de risc şi incertitudine, incompletă cunoaştere a uneia sau mai multor « variabile » fiind o constantă a activităţii economice şi o cauză care explică într-o măsură mai mică sau mai mare diferenţele între rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţe care este evenimentul posibil, identificat ca atare de decident, care se va materializa efectiv şi va determina un anumit nivel al riscului. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru materializarea efectivă a unui anumit factor generator de risc este ridicată, decidentul nu poate fi sigur dacă acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine şi nu altul ; este posibil chiar să se producă un fenomen a  cărui probabilitate era apreciată la un nivel redus sau chiar un eveniment neprevăzut.