Evaluarea riscului este o parte a procesului operaţional şi trebuie să identifice şi să analizeze factorii interni şi externi care ar putea afecta în mod negativ obiectivele agentului economic.
Factorii interni pot fi, de exemplu, natura activităţilor firmei, calificarea personalului, schimbări majore în organizare sau randamentul angajaţilor, iar factorii externi pot fi : variaţia condiţiilor economice, legislative sau schimbările intervenite în tehnologie.
Evaluările riscurilor trebuie să acopere toată gama de riscuri din cadrul firmei, de aceea trebuie lucrat la toate nivelurile ierarhice, mai ales la cele înalte. Procesul de evaluare trebuie să descopere riscurile măsurabile şi riscurile nemăsurabile, cum ar fi cele operaţionale, şi să le selecţioneze pe cele controlabile.
Evaluarea riscurilor este o preocupare atât a auditorilor interni, pe care o realizează în conformitate cu standardele lor profesionale, cât şi a controlului intern, în vederea oferirii unor servicii performante pentru management. Pentru o bună evaluare a riscurilor este nevoie să cunoaştem agentul economic, activităţile auditabile, riscurile asociate şi activităţile de control intern care funcţionează.
Evaluarea riscurilor
Evaluarea riscurilor este o problemă permanentă, deoarece condiţiile se schimbă mereu, apar noi reglementări, apar oameni noi, apar obiective de actualitate şi toate aceste schimbări modifică în permanenţă structura riscurilor, care niciodată nu poate fi definitivată.
Evaluarea riscurilor înseamnă identificarea şi analizarea riscurilor relevante în îndeplinirea obiectivelor, pentru a cunoaşte modul în care trebuie să fie administrate. Deoarece condiţiile economice, umane şi de reglementare sunt într-o continuă schimbare, controlul intern trebuie să identifice şi să se ocupe de riscurile speciale, asociate schimbării.
Analiza riscurilor
Analiza riscurilor nu reprezintă o ştiinţă exactă. Prin stabilirea activităţilor de control se urmăreşte ca riscurile identificate să devină medii sau scăzute, până la o eventuală dispariţie ulterioară. Oricum riscurile trebuie să evolueze în jos.
Activitatea de evaluare a riscurilor este o componentă esenţială a managementului şi ea trebuie realizată constant, cel puţin odata pe an, pentru identificarea tuturor riscurilor.
Activitatea financiară
Activitatea financiară, în numeroasele sale segmente este influenţată de neprevăzut, de elemente restrictive ca evoluţie, deseori neaşteptată, nedepinzând direct de agenţii economici. Impactul a numeroşi factori (piaţa, concurenţa, factorul timp, inflaţia, cursul valutar, dobânzile, comisioanele, factorul uman şi nu în ultimul rând cultura firmei) face ca decizia financiară să devină de multe ori o decizie în condiţii de risc.
Administrarea/gestionarea riscului în sfera financiarului presupune:
identificarea acelor zone care sunt predispuse la risc;
estimarea probabilităţii producerii riscului financiar;
determinarea relaţiilor de independenţă între riscul financiar şi celalalte riscuri semnificative (riscul de exploatare, riscul de piaţă – fluctuaţii ale dobânzilor);
delimitarea riscului şi încercarea de a-l ţine sub observaţie pentru a-l stopa sau diminua (minimiza ) efectul;
identificarea factorilor de cauzalitate pentru riscul financiar, în vederea delimitării posibilelor efecte adverse induse asupra activităţii de ansamblu a firmei;
determinarea riscului ca mărime cuantificabilă, precum şi a efectelor asociate apariţiei riscului;
stabilirea căilor de urmat sau a strategiilor pentru încadrarea activităţii financiare a firmei într-un spaţiu de certitudine financiară.