In cazul unui credit ipotecar, data fiind lungimea scadentei (25-30 de ani uzual), obtinerea unei dobanzi fixe pe toata aceasta perioada, desi ar fi utila din perspectiva debitorului care scapa astfel de emotiile oscilatiilor de dobanda din piata monetara, nu este disponibila in acest moment la bancile din Romania.
Ramane deci posibilitatea accesarii unui credit cu o dobanda fixa pentru o perioada limitata (5-7-10 sau chiar 15 ani), o posibilitate care nu ar trebui ratata in perioada urmatoare, caracterizata de presiuni inflationiste, mai ales daca diferenta intre nivelul actual al dobanzilor, calculat pornind de la IRCC-ul aflat la minime istorice, si nivelul dobanzilor fixe nu este foarte mare.
Care este insa strategia optima in ceea ce priveste raportul rata/venituri in aceasta perioada mai complicata economic, este prudent sa mergem direct in gradul maxim de indatorare daca veniturile ne permit?
Aici raspunsul e mai complicat pentru ca depinde foarte mult de valoarea veniturilor celui in cauza. La venituri foarte consistente, un grad de indatorare de 40% nu ar fi o problema atat de mare, dar la un salariu mediu pe economie, chiar si un grad de indatorare de 30% poate pune probleme, daca puterea de cumparare scade prin inflatie.
Cu alte cuvinte, este mai intelept sa ne limitam din start pretentiile locative sau sa nu ne refuzam nimic daca veniturile ne-o permit?
Dincolo de posibilitatea deja amintita de a mai economisi o perioada pentru a creste ponderea avansului si a diminua astfel ratele lunare, cei aflati in dilema de mai sus au si optiunea sa ia totusi un credit si sa economiseasca in plus bani in fiecare luna, sume care sa fie utilizate apoi pentru rambursari anticipate.
Cum nu exista comision de rambursare anticipata la creditele ipotecare, cei care isi diminueaza periodic soldul imprumutului vor beneficia de rate mai mici pe parcurs sau de o perioada de rambursare mai redusa, economisind astfel din suma totala rambursata bancii.