Ceea ce face microcreditele atat de atractive este ca in anumite cazuri, bancile nu solicita garantii. Aceasta practica se intalneste doar la imprumuturile pe termen scurt, denumite si «credite de nevoi personale».
Documentatia aferenta este la randul ei extrem de simplificata, fiind necesar, in principal, doar ultimul bilant contabil si ultima balanta de verificare.
Bineinteles, suma care poate fi imprumutata in acest mod este limitata, iar pentru a obtine finantari de valori mai mari, intreprinderea trebuie sa prezinte garantii. Acestea fac ca dosarul de credit sa devina mai stufos, deoarece clientul trebuie sa aduca si documentele aferente garantiei.
In categoria garantiilor acceptate de banci fac parte depozitele, contra-garantii emise de alte banci acceptate, ipoteci pentru bunuri imobile – apartamente, case si vile, spatii comerciale sau industriale, terenuri – si gaj asupra bunurilor mobile – echipamente, autovehicule noi sau folosite.
Tipul de garantie solicitat difera uneori in functie de solutia de finantare aleasa. De regula, la imprumuturile pe perioade mai mari de 5 ani, structura garantiilor trebuie sa cuprinda si spatii rezidentiale. De asemenea, trebuie avut in vedere ca garantia trebuie sa acopere, de cele mai multe ori, integral valoarea creditului, iar in unele cazuri, chiar mai mult.