n cea de a doua situație, pot interveni altfel de probleme: am înțeles deja că majoritatea banilor adunați de bănci nu stau în seif, ci sunt investiți.
Dar dacă un număr mare de alde Victoraș se decid că își vor cu toții banii înapoi mai devreme (renunțând chiar și la dobânda aferentă) situația devine grea pentru bancă. Ea nu poate cere lui Viorel și altora ca el să își ramburseze anticipat creditele, ci trebuie or să se împrumute, la rândul ei sau să vândă din titlurile de valoare, purtătoare de dobânzi.
Niciuna dintre situații nu îi e favorabilă: băncile comerciale îi vor percepe dobânzi mari, care pot chiar să le depășească pe cele la care i-a dat ea credit lui Viorel. Dacă vinde din titluri, cumpărătorul i le va lua la un preț mai mic dacă între timp au crescut dobânzile pe piață, deci tot în minus iese!
Pentru a nu ajunge într-o astfel de situație, banca trebuie să fie foarte atentă la această balanță dintre credite și depozite, să aranjeze maturitățile și să aibă mereu la dispoziție o lichiditate adecvată (care să îi permită să poată face rapid rost de banii necesari). Și încă ceva: trebuie să transmită încredere lui Victoraș și celor ca el, astfel încât aceștia să nu fie tentați să își retragă banii mai devreme decât au promis atunci când au încheiat contractul de depozit cu banca.