Intermediarul dintre cei doi este banca: fără aceasta e puțin probabil ca Victoraș și Viorel să se întâlnească, să știe unul despre nevoile celuilalt și să colaboreze așa cum o fac, indirect, prin intermediul unei instituții bancare.
De ce ar avea nevoie Victoraș de bancă? Pentru a-și ține în siguranță banii, a le păstra valoarea și a-i înmulți! De ce are Viorel nevoie de bancă? Pentru a-și crește afacerea și a putea valorifica oportunitățile de dezvoltare care apar (dar și dispar).
Unde apar eventualele neconcordanțe într-o astfel de afacere ce pare simplă? În general oamenii precum Victoraș aduc la bancă bani și îi plasează pe perioade scurte (chiar dacă ulterior reînnoiesc depozitele). Așadar, banca nu e sigură pe o perioadă lungă de banii aduși de aceștia și se poate trezi, la finalul perioadei contractuale, că trebuie să îi returneze deponentului.
De partea cealaltă, cei ca Viorel solicită împrumuturi pe perioade ceva mai lungi (cu siguranță mai lungi decât cele pe care sunt depozitele). E vorba de ceea ce finanțiștii numesc *nepotrivire de maturități*, într-o traducere mai liberă. Banca e prinsă într-un joc dificil, dar căruia i-a făcut față cu succes mulți ani, e adevărat și sub atenta supraveghere a băncii centrale.
Știm deja din episodul precedent că banca trebuie să facă, din plasarea economiilor atrase, suficienți bani pentru a putea plăti și dobânda lui Victoraș, și cheltuielile de funcționare, și taxele și impozitele, etc. Și să îi mai rămână și ceva profit! Pentru a avea acces la dobânzi mai mari banca trebuie să încerce să facă și ea plasamente pe termen mai lung: fie că dă credite, fie că face achiziții de titluri de valoare cum ar fi obligațiunile.