Prima pagină » Ce se întâmplă cu euro?

Ce se întâmplă cu euro?

Dolarul rămâne pentru a doua zi consecutiv peste valoarea euro, BNR afişând miercuri un curs de 4.9078 lei/ dolar, în scădere cu 0,30%.

Euro continuă să scadă, ajungând la 4.8818, după o depreciere de 0,07%.

Euro scade, ecomomia scade, preţurile cresc, dobânzile cresc, energia se scumpeşte: Europa se îndreaptă spre o iarnă sau chiar două de suferinţă

În plină criză energetică şi economică, Europa a ajuns să se raporteze la SUA în două feluri opuse: în timp ce îşi înlocuieşte dependenţa de gazele Rusiei cu o dependenţă în creştere de gazele Americii, euro, moneda elitei econo­mice şi politice europene, alunecă sub pragul de paritate cu dolarul.

Cum este greu de crezut că exportatorii americani de gaze naturale lichefiate sunt in­teresaţi să vândă în euro, contrac­tele acestora cu ţările UE sunt cel mai probabil în dolari. A­ceasta înseamnă că impor­turile europene de GNL americane devin tot mai scumpe pe măsură ce euro alunecă în jos, iar inflaţia din regiune accelerează, acce­lerând o criză a costului vieţii fără precedent.

Slăbirea monedei unice eu­ro­pene este doar un aspect al pro­ble­melor economice şi crizelor care se acumulează în zona euro şi în UE. Şi cum nu se întrevede o rezolvare a acestora în viitorul apropiat, ci, poate, doar o agravare, analiştii spun că ten­dinţele de pe pieţele valutare vor continua.

Cel mai recent picaj al euro sub pragul de paritate cu dolarul s-a produs pe fondul veşti­lor că economia se contractă nu doar în Germania, ci şi în Franţa. Cele două sunt cele mai mari economii ale UE, dar au motoare diferite. Germania este o economie globaliza­tă, bazată de exporturi, cu o bună parte din industrie dependentă de gazele ruse, în timp ce economia franceză este mai diversificată şi orientată mai mult spre interior.

Numitorul comun sunt inflaţia record şi incertitudinile create de războiul Rusiei con­tra Ucrainei, după cum scrie Bloomberg. Un indicator al activităţii din sectorul privat francez calculat de S&P Global a atins în au­gust cel mai scăzut nivel de după perturbările cauzate de pandemia de COVID la începutul anului trecut. Nivelul la care a ajuns este sub cota care delimitează creşterea de contracţie. Comenzile noi au scăzut atât în servicii, cât şi în sectorul manufacturier. Încrederea compa­niilor n-a mai fost atât de redusă din toamna anului 2020, un an al pandemiei, blocajelor şi recesiunii.

„Inflaţia ridicată şi declinul impulsului cererii post-COVID au forţat afacerile şi consumatorii să mai taie din cheltuieli“

Probabilitatea ca zona euro, cu cele 19 e­conomii ale sale, să intre în recesiune creşte pe măsură ce criza energetică se agravează, iar inflaţia accelerează. Creşterile de preţuri sunt deja cele mai rapide de după punerea în cir­culaţie a monedei euro. Pentru a frâna inflaţia, Banca Centrală Europeană a majorat dobân­zile luna trecută, adică a scumpit creditarea, pentru prima dată după 2011. Dar, după cum chiar instituţia recunoaşte, efectele acestei măsuri s-ar putea vedea abia la anul.

De aceea, nu sunt puţini analiştii care reproşează băncii că a acţionat prea târziu în comparaţie cu, spre exemplu, Fed, care a majorat din timp dobânda de politică monetară şi a construit o bază solidă pentru aprecierea dolarului.

Strategii spun că lumea dezvoltată şi emergentă se afundă într-un război valutar inversat, pentru aprecierea monedelor naţionale. O monedă puternică înseamnă inflaţie mai slabă. Un alt indicator economic arată că august este a doua lună la rând în care activitatea din zona euro se contractă.

Este un semnal că slabiciunea se propagă în tot mai multe sectoare. Scăderea din august a avut la bază industria manufacturieră, dar arată şi că revenirea din sectoarele cu creştere explozivă după ieşirea din pandemie, cum este turismul, s-a oprit. Energia şi mâncarea mai scumpe îşi spun cuvântul.

Economiştii cred că suferinţa euro va continua deoarece băncile centrale din Asia îşi vor reduce expunerea la moneda europeană pentru a-şi reechilibra portofoliile. Aceste instituţii au fost forţate de aprecierea dolarului să-şi cumpere propriile monede pentru a şi le susţine, şi de aici nevoia de reechilibrare.

Economist Intelligence Unit se aşteaptă ca iarna 2022-2023 să fie una a recesiunii în Europa, rezultat al inflaţiei şi crizei de energie. Dar continentul s-ar putea să nu scape de probleme nici în iarna următoare, anemia ecomomică şi inflaţia ridicată persistând până cel puţin în 2024. Până atunci, banca centrală a Germaniei, prezice că o recesiune germană este tot mai probabilă şi că inflaţia va continua să accelereze la peste 10% până la sfârşitu toamnei. Euro a ajuns ieri să fie tranzacţionat la 98,9 unităţi pentru un dolar şi este aşteptat să se deprecieze la 96 de unităţi pentru un dolar până în decembrie din cauza înrăutăţirii perspectivelor economice europene.

Scroll to Top