Prima pagină » Functia de repartitie

Functia de repartitie

In exercitarea functiei de repartitie, finantele publice parcurg doua etape distincte, prima influentand-o direct pe a doua. Asistam intr-o prima etapa la constituirea fondurilor de resurse financiare publice.

In aceasta prima etapa a constituirii resurselor financiare publice sunt angrenati: agentii economici indiferent de forma de proprietate a capitalului social sau de forma juridica de organizare, institutiile publice, persoane fizice, asociatii profesionale sau nonguvernamentale, persoane fizice sau juridice rezidente in strainatate.

Aceasta angrenare a contribuabililor mentionati mai sus in procesul constituirii resurselor financiare publice imbraca diferite forme si anume: impozite, taxe, contributii diverse, amenzi, penalitati, varsaminte din veniturile institutiilor publice, redevente din concesiuni, chirii, venituri din valorificarea unor bunuri ale statului sau fara stapan, imprumuturi, rambursari ale imprumuturilor de stat acordate, dobanzi aferente imprumuturilor acordate, donatii, ajutoare sau alte transferuri.

Cea de-a doua etapa a functiei de repartitie se realizeaza prin distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe utilizatori de credite bugetare, persoane juridice sau fizice.

Aceasta redistribuire sau repartitie propriu-zisa urmeaza in fapt unei inventarieri a nevoilor economico-sociale din perioada de referinta, exprimate in forma baneasca si pe baza unor prioritati stabilite in functie de importanta lor.

Spre deosebire de etapa constituirii resurselor financiare publice care are un caracter obiectiv, procesul redistribuirii acestora poate capata un caracter subiectiv. El este influentat de capacitatea factorilor de decizie de a percepe corect nevoile sociale la un moment dat, de gradul de dezvoltare economica si sociala a statului si de multe ori de politica promovata de partidele politice aflate la putere.

Intr-o grupare generala, domeniile carora le sunt destinate resursele financiare publice constituite la nivel national sunt urmatoarele:

  • invatamant, cultura, sanatate;
  • asigurari sociale si protectie sociala;
  • gospodarire comunala si locuinte;
  • apararea nationala;
  • ordine publica;
  • actiuni economice;
  • dotare publica;
  • alte actiuni.

In tarile cu economia dezvoltata actiunile economice au un rol secundar, prioritare fiind primele trei domenii. Motivele sunt lesne de ghicit, economia privata raspunde mecanismelor pietei, statul nu trebuie sa sustina sectoare economice ineficiente.

Daca grupam cheltuielile publice din punct de vedere strict economic, al destinatiei lor finale acestea se refera la:

  • cheltuieli de personal;
  • cheltuieli materiale inclusiv pentru plata unor servicii;
  • subventii acordate unor institutii publice sau sectoare economice;
  • cheltuieli de capital;

Constituirea si dirijarea fondurilor publice din resurse financiare constituie un proces unitar si continuu jucand un rol important in infaptuirea reproductiei sociale largite. De exemplu, prelevarile la buget de la diversi contribuabili din sfera productiei materiale face posibila functionarea institutiilor publice si redistribuirea angajatilor din sfera nemateriala. Si tot in sprijinul afirmatiei de mai sus un alt exemplu. Transferul de resurse financiare de la fondurile publice centralizate catre unitatile administrativ-teritoriale, diferentiate in functie de potentialul economic al celor din urma urmareste lichidarea ramanerii in urma sub raport economic si social a unor zone geografice sau localitati. Acest din urma aspect, suscita discutii pro si contra.

Chiar daca din punct de vedere teoretic al reproductiei sociale largite lucrurile sunt clare, in practica aspectul starneste dese controverse.

In procesul constituirii si redistribuirii resurselor financiare publice iau nastere anumite fluxuri financiare. Unele pornesc de la locurile de creare a resurselor financiare catre cele in care se constituie fondurile publice, iar altele pornesc de la acestea din urma catre utilizatorii resurselor respective.

Revenind la disputele teoretice asupra functiilor finantelor publice, din prezentarea facuta s-ar putea sustine ideea ca functia de repartitie in cele doua etape prezentate ar putea fi divizata in doua functii de constituire sau de colectare a resurselor financiare publice si o functie de redistribuire sau de repartitie propriu-zisa.

Imposibilitatea practica a divizarii acestei functii rezulta din modul de manifestare. Cele doua etape ale functiei de repartitie in procesul bugetar se deruleaza simultan intr-o interactiune evidenta.

Scroll to Top