Pentru a produce un bun sau un serviciu, avem nevoie de un aport materii prime. De exemplu, pentru a obţine recolte, pe lângă forţa lor de muncă, agricultorii au nevoie de terenuri, seminţe, apă, soare (energie), unelte şi, în agricultura modernă, de îngrăşăminte şi pesticide şi de utilaje mai complexe. Acelaşi lucru este mai mult sau mai puţin valabil în ceea ce priveşte industria prelucrătoare modernă. Pentru a produce dispozitive electronice, avem nevoie, de asemenea, de forţă de muncă, precum şi de energie, apă, terenuri, minerale, metale, sticlă, materiale plastice, minereuri rare, cercetare etc.
Majoritatea materialelor utilizate în producţie în Uniunea Europeană sunt extrase tot în Uniunea Europeană. În 2011, 15,6 tone de materiale pe cap de locuitor au fost utilizate ca materii prime în UE, din care 12,4 tone au reprezentat materiale extrase în UE, în timp ce restul de 3,2 tone au fost importate.
O mică parte din aceste materii prime a fost exportată. Restul – 14,6 tone pe cap de locuitor – s-a utilizat pentru consum în UE. Consumul de materiale variază considerabil de la ţară la ţară. De exemplu, în Finlanda s-au consumat peste 30 de tone pe cap de locuitor, în timp ce în Malta s-au consumat 5 tone pe cap de locuitor în 2011.
În ultimul deceniu, economia UE a creat o mai mare „valoare adăugată” în termeni de produs intern brut pentru fiecare unitate de materiale (minerale, metale etc.) consumate. De exemplu, utilizând aceeaşi cantitate de metale, economia a produs telefoane mobile sau laptopuri mai „valoroase” (de valoare mai mare) decât predecesoarele lor. Aceasta înseamnă productivitatea resurselor. În UE, productivitatea resurselor a crescut cu aproximativ 20 %: de la 1,34 EUR la 1,60 EUR pe kilogram de materiale între anii 2000 şi 2011. Economia a crescut cu 16,5 % în această perioadă.
În unele ţări europene, productivitatea resurselor este relativ ridicată. În 2011, Elveţia, Regatul Unit şi Luxemburg au creat o valoare adăugată de peste 3 EUR pe kilogram de materiale, în timp Bulgaria, România şi Letonia au creat o valoare de sub 0,5 EUR pe kilogram. Productivitatea resurselor este strâns legată de structura economică a ţării în cauză. Sectoare puternice ale serviciilor şi tehnologiei cunoaşterii, precum şi ratele ridicate ale reciclării tind să stimuleze productivitatea resurselor.